Liiceanu zicea cu voce tremurăndă, la 31 mai 2007, la Turcescu, la Realitatea TV, că este o "eroare" să pui "apăsat intrebarea dacă tot ceea ce face personajul care ocupă funcţia de preşedinte al Romăniei are o acoperire intocmai in culisele ultime ale găndirii sau crezurilor dănsului. Pe mine nu mă interesează dacă există o umbră intre lucrul rostit şi crezul intim-ultim, ci dacă aceste programe, aceste idei sunt susţinute intr-o manieră pragmatică pe scena practică, politică, a Romăniei"!

Am aflat din Jurnalul Naţional de la talentata jurnalistă Oana Stancu despre intălnirea preşedintelui cu "intelectualii" neamului, in frunte cu spiritul heideggerian Gabriel Liiceanu! Domnul Valeriu Turcan este citat susţinănd că s-ar fi intălnit pentru a discuta despre lustraţie (vezi Jurnalul Naţional, 14 iunie 2007)! Pe şest, undeva pe malul mării!

Mi-aduc aminte de articolul lui Liiceanu cu titlul "Talentata doamnă Muscă sau despre minciuna in extaz" din Cotidianul, 15 august 2006, in care tuna şi fulgera impotriva doamnei cu pricina, pentru vina fenomenologică de a fi colaborat cu Securitatea ceauşistă!

"Intelectualul" i se adresa aşa: "E adevărat, nu aţi făcut poliţie politică, pentru că Securitatea toată, cu colaboratorii ei cu tot, nu făcea poliţie politică. Ea era poliţia politică.

Toată Securitatea, de la femeia care spăla cu cărpa coridoarele MAI şi pănă la generalii de Securitate, (...) cu toţii, doamnă dragă, făceau să funcţioneze sistemul cel mai perfecţionat de represiune şi de generare a fricii. Cu toţii făceaţi cu putinţă teroarea".

Sigur, Liiceanu nu ştia că, intr-un stat de drept, nu există vinovăţii colective! Că peste tot, vinovăţia este individuală. Că, nici după sentinţele Tribunalului de la Nüremberg, care a condamnat partidul nazist, ca organizaţie criminală (ceea ce nu s-a intămplat niciodată cu