Din 1976 încoace, Cotea Alexandru a încălţat actorii de la Liricul Craiovean şi, mai apoi, pe cei de la Naţional.
Poante, demipoante pentru actori. Cu asta se ocupă de ani buni. De fapt, de când a ieşit de pe băncile şcolii, când sora sa l-a înscris la cursul de arta încălţămintei de la UCECOM. O dată tehnicile desăvârşite şi microbul contactat, nu a mai fost decât o singură cale de urmat: cizmăria.
Mereu în atelier
L-am găsit pe meşterul Alexandru Cotea în atelierul său de cizmărie, de la parterul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“. Lucra la o piesă, pentru o nouă premieră, care va avea loc stagiunea viitoare. Pe perete, undeva în dreapta sa, o schiţă, un model de pantof, mai puţin obişnuit. „Am primit schiţa de la scenograf, aşa că m-am apucat conştiincios de treabă. Am făcut tiparul, din hârtie ca şi croitorul, apoi am croit pielea. Am şlefuit-o, am cusut-o la maşină. Astăzi este un model modern, cu motor. Până mai ieri lucram la una cu pedale. O aşez apoi pe calapod, până a doua zi“, ne povesteşte Alexandru Cotea. „Am deprins tainele meseriei de la maestrul Purecel, Dumnezeu să-l odihnească în pace, căci om cu suflet mare a mai fost“, completează cizmarul Naţionalului. Şi uite aşa se naşte încă un pantof. Mâine va fi rândul altuia, căci piesa are multe personaje. „Aştept cu nerăbdare orice premieră. Dacă ar fi după mine, după fiecare misiune încheiată aş da naştere alteia“, mărturiseşte meşterul cizmar, care adoră să-şi petreacă orele în micul său atelier. Printre sticluţe de prenadez, ciocănele, cuişoare, bucăţi de piele, aşa se visează Alexandru Cotea şi peste ani. Nu ar da pentru nimic în lume toată dezordinea aceea ordonată, orele acelea petrecute acolo, în micuţa sa fabrică din împărăţia încălţămintei.
Amintirile unei vieţi
I-au trecut prin mână sute, mii de perechi de încălţăminte. A încălţat to
