Este inacceptabil ca si acum, la 17 ani de la revolutie si dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Ion Iliescu sa continue sa faca jocurile in politica. El s-a amuzat cu suspendarea presedintelui actual, el il manipuleaza pe liderul de fatada al PSD, Mircea Geoana, el este inclusiv in spatele manevrelor de culise legate de fragila guvernare pe care pesedistii o tin din scurt cu ajutorul sfaturilor comunistului experimentat...
Cand vine vorba despre cercetarile justitiei in privinta faptelor sale, Ion Iliescu devine artagos. Are propriile versiuni pentru revolutie si mineriade. In lipsa unei hotarari judecatoresti, isi reafirma cu si mai multa tafna punctul de vedere. Iliescu isi permite, in 2007, sa-si repete discursul din 1990. Acuza ca adevarul istoric ar fi "inlocuit cu minciuni si manipulari mediatice, cu viziuni partizane". Nici acum, de pilda, nu recunoaste ca el i-a chemat pe mineri la Bucuresti. Sustine ca acestia ar fi raspuns nu apelului sau, ci s-au napustit catre Capitala fiindca ar fi sesizat ei insisi starea de anarhie, astfel incat au sosit la Bucuresti sa-si faca "datoria civica", sa "apere democratia", sa "ajute institutiile statului de drept". El isi justifica si azi "salubrizarea si reamenajarea zonei" sustinand ca fortele de ordine ar fi fost depasite numeric si aveau nevoie de ajutorul populatiei. In cuvantarea sa din zorii zilei de 14 iunie 1990 adresata minerilor din Palatul Victoria insa Iliescu a spus clar: "Ma adresez de asta data dumneavoastra, multumindu-va pentru raspunsul de solidaritate muncitoreasca pe care si de asta data l-ati dat la chemarea noastra!" Se observa clar si cum i-a instigat vorbindu-le despre elementele "de-a dreptul fasciste", despre "grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, inarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanturi, cu pietre, cu caramizi, cu tigle, au atacat cordo
