După opt ani petrecuţi în Franţa, Agatha Blanck s-a întors în ţară şi s-a făcut designer floral, renunţând la roba de avocat Am găsit un colţ de linişte, de armonie şi culoare. După opt ani petrecuţi în Franţa, Agatha Blanck s-a întors în ţară şi s-a făcut designer floral, renunţând la roba de avocat Am găsit un colţ de linişte, de armonie şi culoare. La doi paşi de centrul unui Bucureşti sufocant şi zgomotos. În spatele unei porţi înalte şi a unor ziduri de culoarea cărămizii. Un spaţiu în care să stai pe-o canapea moale, în timp ce gazda îţi pregăteşte un buchet de flori cum n-ai văzut. Un buchet pentru tine, ca şi tine, după stare, după suflet. Că doar niciun mănunchi de flori nu seamănă cu celălalt în atelierul Agathei Blanck. S-a şcolit la Belle Ecole, în Paris, şi încearcă s-aducă în România câte ceva din suflul parizian, în materie de aranjamente florale... Într-o minune de atelier, cu "cameră ovală, budoar, birou şi, mai presus de toate, seră", Agatha Blanck s-a regăsit pe sine. Şi se cunoaşte, puţin câte puţin, în fiecare zi. Calmă, bucuroasă, visătoare. "Când am atins pentru prima dată florile, s-a întâmplat ceva. Am simţit ceva, eram cu totul acolo. Şi, de fiecare dată, simt aceeaşi bucurie. Aceeaşi fericire". A plecat în Franţa, în 1999, fără să-şi facă prea multe planuri, după doi ani de profesat avocatura la Bucureşti: "Soţul voia să meargă să facă un MBA acolo, iar eu l-am urmat. Nu ştiam nimic pe-atunci: plecăm pentru un timp? Plecăm pentru totdeauna?". Ajunsă la Fontainebleau, Agatha a avut timp să se gândească la lucruri pe care, voit sau nu, le ignorase până atunci. "Am avut foarte mult timp pentru mine şi-am putut să-mi fac multă introspecţie. Nu eram mulţumită cu ce făceam, dar, ştii cum e, viaţa te ia şi te duce... Dintr-odată, m-am trezit: ia uite câte pot să fac! Dar mai era şi partea raţională care-mi zicea: am făcut o şcoală de Drept, am