In Romania, producatorii clipurilor muzicale castiga mult mai putin in comparatie cu omologii lor din Vest. Profitul acestei afaceri este conditionat de piata de desfacere. De la casele de discuri romanesti si pana la difuzarea pe posturile de televiziune, fiecare clip necesita o intreaga tehnologie de productie - regie, decoruri, machiaj sau efecte speciale, un intreg arsenal menit sa ilustreze, in trei sau cinci minute, mesajul unei piese muzicale. "Daca in anii ‘90 costul unui clip se ridica la 2.500 de dolari, astazi, pentru realizarea unui astfel de produs este nevoie de minimum 6.000 de euro", a declarat Dan Popi, managerul uneia dintre casele de discuri romanesti. El spune ca acest segment de piata a fost influentat simtitor de cresterea costurilor de productie. Daca acum doi-trei ani se produceau anual circa 200 de clipuri, acum numarul lor s-a redus la jumatate. Cauzele acestor scaderi sunt atitudinea posturilor muzicale de televiziune fata de muzica autohtona si pirateria tot mai infloritoare de pe Internet. "Muzica romaneasca este slab promovata, posturile tv difuzand doar in proportie de 25% clipurile romanesti", a precizat Popi. Acesta a subliniat ca fiecare clip este doar o unealta de promovare a artistilor sau a albumelor muzicale, iar casele de discuri nu inregistreaza nici un profit din productia video.

Alti producatori obtin insa profit din… mofturile artistilor. "Costurile de productie variaza in functie de mofturile artistului, iar luxul costa", a declarat Cristian Gugu, unul dintre cei zece producatori din Bucuresti. Pentru el, recordul atins a fost de 43.000 de euro pentru un clip care a necesitat tehnica occidentala. In functie de aceleasi mofturi, in Vest un clip poate sa absoarba 500.000 de euro si chiar mai mult. "Se cheltuiesc chiar si milioane de euro pentru un clip, dar acolo amortizarea se face rapid, pentru ca piata de desfacere es