Dupa o vizita masiva a unor octogenari niponi la Cimitirul Vesel si la manastirea din lemn de dimensiuni faraonice de la Sapanta, turistii de peste mari si tari au ramas profund nedumeriti.
Cimitirul Vesel din Sapanta, desi este al doilea sit funerar intr-o ierarhie mondiala, dupa ansamblul funerar al faraonilor egipteni din Valea Regilor, nu intruneste intru totul exigentele celor care nu au o viziune umoristica asupra vietii de apoi.
Am patruns in Sapanta cu un Seat galben, masina cu vesela atitudine, despre care proprietarul si cei apropiati spun ca rade si ne-am indreptat spre cimitirul vesel. Cuminti, am intrat ghidati de parintele paroh Grigore Lutai.
O incursiune gratuita in lumea de dincolo
Imediat ce am pasit pe poarta cimitirului, o morosanca in varsta, cu un strigat de cerber isteric, ne-a admonestat din ghereta de la intrare: “Aici se plateste! Inapoi! Nu se intra fara taxa!” Ca o aspra dojana duhovniceasca, preotul i-a replicat scurt: “Ia vezi-ti dumneata de treaba!” Usurati de faptul ca scurta vizita in lumea vesela de dincolo nu presupune inca o taxa, ne-am pierdut fiecare printre noianul de morminte.
M-am trezit inconjurat de cruci, ca de niste personaje vesele, dantuind fericite intre lumea de dincolo si lumea de aici. Fiecare isi spune nacazul, dar nu e nacajit. Unul a murit de Craciun, calcat de o masina. Altul de boala. Si ce daca? A ajuns intr-un loc vesel, cum nu multora le este dat sa ajunga.
A muncit in Italia...
Pe una din cruci, un personaj la patru ace, sta asezat la masa, inconjurat de DVD-playere, casetofoane si un televizor. Este un localnic “umblat”, care a muncit in Italia pentru a-si consolida o gospodarie in toata regula acasa. Destinul si-a ras de el, a murit din pricina unei boli grave inainte de a se fi bucurat de agoniseala.
“In lume
