Urlete, bere, rock-eri, libertate, bere si iara urlete. Artmania. Sibiu. 2007. O Piata Mare rezervata pentru haosul din care se naste arta. O Piata Mare cucerita timp de trei zile de fenomenul rock, de tipi si in blugi si tricouri negre, veniti din toate colturile Romaniei sa isi strige libertatea si sa se lase striviti de muzica, intre zidurile Sibiului.
Racnetul a inceput ca o soapta. In fiecare seara. Plictisit de munca, de soare si de politica. M-am avantat si eu printre sirurile de tineri in negru care merg in pasi dezlanati catre centru. Sunt tineri cu parul lung, cu frizuri ciudate, imbracati aiurea, cu tot feluld e injuraturi inscrise pe tricouri. Atrag privirile „oamenilor normali” pe care ii depasesc pe trotuare.
Arata si se comporta si se simt de parca nu apartin acestei lumi. Lumea lor e acolo. In Piata Mare. Unde ii asteapta rock-ul lor. Unde ciudatenia din ochii celorlalti dispare. Si unde simt ca pot fi prieteni cu toata lumea. Unde se simt originali si liberi.
Aproape de plete
„Altaaaaaaaaaaar! Altaaaaaar!”. Ochii mi se maresc si pieptul imi zvacneste in ritm de rock. Piata Mare e o nebunie. Oameni cu ochii tulburi, vopsiti in negru, stau aruncati pe jos, de la intrare. Ma strecur cu atentie, printre sutele de cutii goale de bere, dau din coate sa ma bag mai in fata. Mai aproape de zgomot. Mai aproape de plete. Ca sa imi dau drumul la plete.
Mai aproape de scena. Mai aproape de libertate. Sa pot urla. De-aia am venit. Multi dintre noi. Sa urlam. Pe rock. Sunt trupe tari. Nu e cool. Nu e loc de cool. E fain. E tare. E cel mai tare. Ma sudez in masa de pletosi de langa scena si strig. Rock.
Raul de bere
„Silent Enigma!”. E noapte deja. Nu vezi decat scena. Respiri intr-un spatiu de cateva palme si te feresti de parul aruncat in fata de cei din jur. Anathema zguduie Piata Mare.
