Fantoma Caritas-ului bantuie si pe la case mai mari
Numai la noi putea prinde viata un proiect de tip „Caritas”, condus in forta de histrionicul Stoica si care s-a soldat cu un esec general si cu o armata de fraieriti, ca asa se intampla la loteriile nascocite intr-un fel genial peste noapte. Asta doar in cazul unui popor temperamental si, hai sa-i spunem, naiv in smecheria si ingeniozitatea lui, ca al nostru.
Cine ar fi crezut ca asa se va intampla si cu asigurarile de viata? Asigurarile aveau toate premisele sa fie o afacere prolifica. Pentru ca erau credibile. Tot ce trebuia era un consultant bun si un om deschis spre aceasta varianta de investitie.
Carmen-Cornelia Pop a primit in anul 1994 cadou de la mama sa doua asigurari, pentru ea si pentru fiica ei cea mare. Politele erau incheiate pe 12 ani, suma asigurata fiind atunci de 1. 265. 823 lei, enorma avand in vedere ca salariile mari erau de 5000 de lei.
Nimeni nu si-a facut probleme pe atunci. Contractul era de tip asigurare de deces cu acumulare de capital in fonduri, la „Nationala, Companie de asigurari si leasing”.
Acesta stipula urmatorul lucru: ”pentru constituirea sumei capitalizate, inca din primul an al asigurarii, 30% din primele asigurate nete platite de asigurat, conform tarifului complet de baza, vor fi capitalizate de Casa de Ajutor Romanesc in Fonduri”. Nici unul dintre clientii firmei de asigurari nu putea banui care este suma capitalizata.
Pe parcursul a 12 ani, prima de asigurat anuala a crescut progresiv, conform inflatiei, de la 20 000 de lei in primii patru ani, la 3 050 000 in anul 2006.
Avand in vedere ca perioada politei a expirat si intre timp nimeni nu a suferit nici un accident, Cornelia Pop a dorit in anul 2007 sa-si retraga banii. Nu mica i-a fost mirarea cand dupa atatia ani in care a cotizat, s-a ales cu „uriasa” recompensa de...
