Una dintre calităţile omului Băsescu este şiretenia, caracteristică pe care şi-a pus-o cu răvnă in slujba ascensiunii sale politice. Lămurit destul de repede că media se hrăneşte cu sănge şi scandal, i-a oferit, incă din zorii parvenirii sale postrevoluţionare, material de lucru din belşug. De ce a căzut presa romănească in această capcană? Pentru că Băsescu era altfel, fiindcă - intr-o lume politică uniformă ca o magmă - fostul marinar făcea notă discordantă.
De la jenantul episod din ziua referendumului, cănd şi-a dat intreaga măsură a caracterului şi educaţiei prin mizeriile debitate la adresa Andreei Pană de la Antena 1, şeful statului nu mai intrase in coliziune directă cu media. A fost nevoie de o nouă baie de mulţime, de data aceasta pe Litoral, piesă deja fumată din ciclul "spontaneităţilor" clocite-n laboratoarele Cotrocenilor, pentru ca Traian Băsescu să mărăie din nou către ziariştii care-i popularizează cu inconştienţă orice pas. De data aceasta, registrul grobianismelor prezidenţiale de vară s-a rezumat doar la categorisirea ca "nesimţire incredibilă" a eforturilor profesionale ale unor oameni care, dacă ar fi avut de ales, mai mult ca sigur ar fi preferat să stea la plajă. Ce l-a enervat? Chipurile, faptul că ar fi hărţuit in timpul său liber, noţiune total străină şefilor de state cu adevărat civilizate, dar proclamată drept tabu in fragila noastră democraţie de tip bugetar. Nu despre modul dispreţuitor in care tratează preşedintele mass-media, devenit demult regulă, vreau să scriu. La vărsta asta, e prea tărziu ca preşedintele Romăniei să se mai schimbe. Plus că eventuala strădanie de a se cizela probabil că i-ar dăuna la capitolul popularitate. Omuâ e din topor şi asta place poporului; sau, mă rog, majorităţii celor cu drept de vot, aceea care, periodic, decide cine e jupănul. Traian Băsescu n-are nuanţe, la el totul e alb şi negr
