Alexandru Cercel, născut "la hotarul dintre Muscel şi Dămboviţa", in Boţeşti, intr-o familie de lăutari, este un reper in amalgamul cultural al acestei zone.

Lăutăria este una dintre cele mai preţuite profesii. Ea se invaţă empiric, in familie, iar repertoriul se transmite o dată cu tehnica vocal-instrumentală. Personalitate artistică deosebită, lăutarul este in acelaşi timp creator şi interpret. El recreează piesa chiar in momentul interpretării, in cadrul unor tipare tradiţionale. Sunt performate doar căteva dintre speciile folclorice: căntecul de nuntă, căntecul epic eroic, balada familială, căntecul de mahala, căntecul erotic ("dragostea"), muzica de joc, rareori doina.

"Cănd nu era nimeni acasă lua vioara şi incerca să cănte, dar vioara era prea mare, cădea cu ea şi ii rupea cuiele. Urma o bătaie bună. Pe la 1890, la 8 ani, mergea la nunţi cu tatăl său: Ghiţă cănta cu vioara, acompaniat de un cobzar, iar copilul «ţinea secunda» şi cănta cu vocea, suit pe o masă"

dr Marian Lupaşcu,etnomuzicolog

Lăutăria este una dintre cele mai preţuite profesii. Ea se invaţă empiric, in familie, iar repertoriul se transmite o dată cu tehnica vocal-instrumentală. Personalitate artistică deosebită, lăutarul este in acelaşi timp creator şi interpret. El recreează piesa chiar in momentul interpretării, in cadrul unor tipare tradiţionale. Sunt performate doar căteva dintre speciile folclorice: căntecul de nuntă, căntecul epic eroic, balada familială, căntecul de mahala, căntecul erotic ("dragostea"), muzica de joc, rareori doina. Numele unor virtuozi au rămas in istorie, dovadă a preţuirii de care s-au bucurat. Au fost lăutari romăni (Nicolae Picu, Grigore Vindireu, Nica Iancu Iancovici), ţigani (Barbu Lăutaru, Petrea Creţul, "Şolcan", Sava Pădureanu), dar şi evrei (Lemiş lăutarul, Iţic ţambalagiul). Astăzi, situaţia este asemănăto