Partidul Democrat nu-si programeaza viitorul, nu gandeste strategii si nu pare sa poata iesi din obisnuinta improvizatiei permanente. Esecurile si succesele il iau pe nepregatite, iar liderii de opinie isi ajusteaza mereu parerile sau tacticile in functie de sugestiile prezidentiale.

Democratii nu-si imagineaza viitorul in afara lui Traian Basescu, de aceea se agata de fostul lor lider, asteptand idei si proiecte de-a gata de la Cotroceni. PD prefera lumea greoaie a necesitatii in schimbul celei suple a posibilitatii, glisand intre angajamente schimbatoare si afirmatii excesive.

Astfel, pana de curand democratii spuneau de cate ori erau intrebati ca nu vor face nici un fel de aliante pana dupa scrutinul general din 2008. Declaratiile lor erau transante si nenuantate, fara sa tina cont de principiul precautiei, al schimbarilor permanente, al mediului miscator in care evolueaza.

Intre timp, au fost nevoiti sa se razgandeasca si sa accepte colaborarea propusa cu insistenta de PLD, partidul format din disidentii liberali nemultumiti de Calin Popescu Tariceanu, care l-a sustinut neconditionat pe Traian Basescu in campania pentru referendumul din 19 mai.

Spre deosebire de PD, liberalii lui Stolojan au in spate strategiile alternative concepute de artizanul pragmatic care a reusit sa stranga pana in 2003 toate fractiunile liberale sub umbrela PNL. Valeriu Stoica planifica, face scenarii, calculeaza si incearca sa plaseze PLD, un partid cotat intre 4 si 8 la suta din optiunile electorale, pe o traiectorie care sa-l propulseze in Parlament.

Alianta cu democratii este insa doar una dintre variantele de lucru, fiindca in paralel PLD asteapta cu rabdare meticuloasa erodarea lui Calin Popescu Tariceanu si nota de plata pe care acesta va fi nevoit sa o plateasca daca Partidul National Liberal nu gaseste solutia recastigar