Foto: EvZ
EVZ: Ce mai este actual din imaginea „consacrata” Prodigy? Dincolo de mastile si de coafurile lui Keith, si tu ai purtat ochi de sarpe, colti de fier...
Maxim Reality: Asta se intampla prin ‘96, cred. Imaginea are importanta majora in showbiz si, pe vremea in care era foarte modern, am folosit o multime de accesorii pentru scena: mi-am pus ochi de sarpe, colti de fier, mi-am schimbat culoarea parului, mi-am pictat fata si am purtat masti...
Pe atunci toate acestea erau aparente socante, era ceva foarte nou... Intre timp, ne-am schimbat. Muzica noastra a evoluat si a evoluat si aspectul. A trecut si vremea deghizarilor. S-au demodat, au devenit o metoda sigura de a te pierde in multimea de trupe si artisti care fac asta. Nu mai am nevoie de accesorii. Imi permit sa ma exprim, pur si simplu, pe mine insumi.
Esti poet si, se spune, un tip timid...
Pe scena, practic, joci un rol, porti o masca facuta exclusiv pentru scena. Nu mi s-a intamplat niciodata, de pilda, sa port lentile pe strada. As speria lumea. Pe scena totul e impins spre extrem si exagerat: viteza nebuna, sunet puternic, explozie de energie.
Daca as fi la fel de plin de energie si in afara scenei, probabil ca as lua foc. Trebuie sa existe o pondere, un echilibru intre yin si yang. Sunt un tip linistit, relaxat... traiesc echilibrat. Nu sunt un tip timid, asta sa fie clar.
Cat de importante sunt „versurile adevarate” pentru dance? Spuneai candva ca, odata urcat pe scena, aproape nici nu conteaza ce cuvinte spui, deoarece oricum nu te asculta nimeni...
Cuvintele sunt, de fapt, o unealta puternica, reusesc sa creeze legaturi intre oameni. Cu ceva vreme in urma, intr-adevar, nu prea era loc de „versuri adevarate” in synthie-pop.
Era o vreme in care puteai urca pe scena sa le spui cuvinte grele, puteai sa spui
