În România sunt interzise, din ianuarie 2007, cultivarea şi testarea organismelor modificate genetic (OMG). Deşi există legislaţie care să protejeze agricultura tradiţională de organismele modificate genetic, încă nu sunt funcţionale instituţiile care să verifice şi să o aplice.

România a început cultivarea soiurilor modificate genetic (MG) în 1998. Conform Ministerului Agriculturii, în lista oficială a soiurilor de plante de cultură din România din anul respectiv au fost introduşi 12 hibrizi de cartof, soia, sfeclă de zahăr şi porumb MG. Un raport al Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA) din februarie 2000 menţionează că în 1999 culturile de soia modificate genetic, RR, acopereau o suprafaţă de 15.000 ha, aproximativ 20% din totalul suprafeţei cultivate cu soia în ţara noastră. Soia modificată genetic este deţinută de compania americană Monsanto şi a fost creată să fie rezistentă la erbicidul pe bază de glifosat, erbicid produs de Monsanto şi vândut sub denumirea de Roundup. În 2002, USAID estima că suprafaţa cu soia MG era de aproximativ 50. 000 ha, dintr-un total de 100.000 - 120.000 ha cultivate cu soia.

După integrare, România nu mai poate cultiva soia modificată genetic, interzisă în Uniunea Europeană, dar poate opta pentru porumbul modificat genetic, pentru care nu există o interdicţie clară. Nu este interzis însă importul de soia sau şroturi de soia modificată genetic pentru furajarea animalelor. Conţinutul de organisme modificate genetic (OMG) în alimente trebuie să fie evidenţiat pe etichetă, dacă este mai mare de 0,9%. Cum şi cine trebuie să verifice conţinutul de OMG din alimente şi plante sunt întrebări la care greu se poate răspunde în România, şi cu atât mai puţin în Dolj.

Ingineria genetică şi neputinţa inspectorilor doljeni

După adoptarea legislaţiei în domeniu s-au creat instituţiile care să monitor