Raportul BNR in care se evidentiaza lansarea creditelor noi ceva mai ieftine pe seama scumpirii celor vechi scoate la iveala practici nu tocmai ortodoxe ale bancilor comerciale din Romania in ceea ce priveste politica de dobanzi.

Dincolo de nivelul acestora, care nu difera foarte mult de la o banca la alta, politica modificarii dobanzilor este aproape identica la toate institutiile bancare. Clientii au la dispozitie trei variante atunci cand vor sa contracteze un credit: dobanda variabila, dobanda fixa si dobanda mixta (fixa pentru o perioada de unul-doi ani si apoi variabila).

In primul caz, in contractele de credit se inscrie fie „in functie de evolutia pietei”, fie prin adaugarea unei marje fixe consemnate in contract la dobanda de referinta de pe piata monetara, respectiv BUBOR - in lei, EURIBOR in euro si LIBOR - la dolari.

Adaugarea marjei de dobanda fixa asupra indicatorilor monetari de referinta se realizeaza doar pentru creditele ipotecare. Potrivit Legii privind creditul ipotecar, pe parcursul contractului, dobanda la credit se modifica doar in conexiune cu aceste repere.

Cand vine vorba, insa, de creditele imobiliare - care nu au un cadru strict de reglementare, dobanda se ajusteaza in functie de politica bancii, care difera de la o institutie la alta si poate tine cont de evolutia indicatorilor monetari de referinta, dar mai ales de o serie de factori care tin de politica comerciala a bancii sau de obiectivele sale financiare.

La o astfel de situatie facea referire si Banca Nationala a Romaniei in raportul privind stabilitatea financiara, modificarea dobanzii in functie de „evolutia pietei” fiind considerata o practica nu tocmai corecta, mai ales cand dobanzile se majoreaza pentru creditele vechi si scad pentru cele noi menite sa atraga alti clienti.

In astfel de situatii, banca