Masificarea religioasa operata cu osirdie dupa 1990 este imaginea inversata a celei al carei esec fusese demonstrat de miscarea populara care a insotit caderea lui Ceausescu. Si, ca orice tendinta excesiva, si aceasta pune in primejdie singurul cistig simbolic al tranzitiei: libertatea.

Compensarea unei nedreptati - incalcarea libertatii religioase de comunism - prin alta - limitarea dreptului la opinie prin protectia unui spatiu neutru care sa permita egalitatea dintre cetateni - nu e o solutie.

Dar nu solutii cauta noii fundamentalisti. In Romania, politica corecta e opusul celei din Vest: are ca scop impunerea unei singure paradigme etice: cea religioasa.

Liberul arbitru crestin paleste in fata acestei atitudini razboinice. Iar de libertatea de alegere nici nu mai poate fi vorba. In locul pluralismului educational care sa favorizeze alegerea libera si responsabila, in pragul maturitatii, unilateralismul este preferat.

Si astfel, iluzia libertatii inlocuieste libertatea. Caci nici o alegere nu poate fi facuta daca alternativele nu sint egale.

Furia identitara care tulbura inceputul de mileniu nu inoveaza. Ca orice conservatorism care se respecta, se sprijina pe formule consacrate de istorie, de la forma laica a nationalismului la cea religioasa a fundamentalismului.

Iar, uneori, precum in Polonia gemenilor Kaczinsky, si, de ce nu, si in Romania „profunda“, cultul natiunii se impleteste cu cel al sfintilor.

Iar amestecul devine exploziv. In acest context, decizia Curtii de Apel Bucuresti de a respinge contestatia formulata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului in raport cu recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de a asigura neutralitatea spatiului public este o proba a practicii statului de drept.

Mai important prin consecintele pe car