Multe înveţi dacă trăieşti destul! Am trăit şi o văd şi pe asta: doamna Alina Mungiu, un excepţional analist al tinerei generaţii, profund de dreapta, îngrijorată de evoluţia Partidului Social Democrat şi de incapacitatea acestuia de a se constitui într-o adevărată stângă europeană! Doamna Mungiu, care riscă acum să fie doar sora fratelui său, premiatul de la Cannes, nu a obosit nicicând în ultimii 17 ani să atace stânga, social-democraţia, liderii acestui partid, acţiunile şi iniţiativele lui. Dar acum se arată îngrijorată.

Are şi de ce.

Partidul Social Democrat este un caz poate clasic de reformă nereuşită. Un fel de reforma guvernului Văcăroiu - totul merge bine, PIB-ul creşte, inflaţia scade, dar publicul este din ce în ce mai nemulţumit şi, la următoarele alegeri, te trimite să mai stai patru ani în opoziţie. Nu ar fi nici o tragedie dacă Partidul Social Democrat ar avea competitori pe partea stângă a eşichierului politic - dacă unul nu merge bine, atunci publicul se îndreaptă către ceilalţi. Dar, în România, PSD este singur pe stânga. Şi se pare că a terminat benzina.

Ce este de fapt stânga europeană? Este opţiunea politică a celor din partea de jos a societăţii. A celor care trăiesc din salarii, şi nu din dividende. A celor care se opresc uneori din şcolarizare pentru că familiile lor nu au destui bani să-i întreţină la şcoli înalte. A celor care acceptă orice fel de muncă atâta vreme cât nevoile zilnice sunt neîmplinite. A celor care cred că statul trebuie să facă servicii sociale, să se ocupe de treburile colective, să asigure dezvoltarea şi scăderea şomajului. A celor care cred în unitatea europeană şi în piaţa unică - poate o moştenire a celebrei formule „proletari din toate ţările, uniţi-vă!“, dar mai degrabă tentaţi de accesibilitatea pieţei muncii în zonele învecinate. A celor care, atunci când dreapta ia decizia de a invada ţări s