- Editorial - nr. 118 / 20 Iunie, 2007 Prim-ministeriabilul, mai nou, domn Tiriac s-a remarcat de-a lungul celor 17 ani, in care a facut un miliard de dolari in Romania, si prin masacrele infaptuite de domnia sa, in compania altor curajosi vanatori sportivi, impotriva turmelor de mistreti din proprietatea lui de la Balc. Adica: e adevarat ca am castigat un miliard din interactiunea cu voi, romanii, dar v-am si oferit ceva in schimb. V-am scapat de daunatori. Sigur, nu de toti daunatorii, nu de gandaci, sobolani, paduchi - cine a mai vazut gandac expus pe perete, in panoplie, ca trofeu testimonial pentru curajul domnului si stapanului casei? Sigur, nici macar nu v-am scapat de toti mistretii, care strica recoltele taranilor. Dar macar de mistretii care-mi ramau mie miristile, la Balc, tot v-am scapat! V-am dat ceva in schimbul miliardului primit! Firilor mai sensibile li s-a facut mila de inteligentele mamifere casapite pentru distractia catorva oligarhi si au protestat fata de aceasta cruda forma de amuzament: la urma-urmelor, spun acestia, dl Tiriac ar putea invata sa citeasca si sa se distreze lecturand o carte mai degraba decat facand sa curga sangele unor fiinte vii, sensibile la durere si teama. Acestia, desigur, gresesc: traim intr-un stat de drept si fiecare se amuza cum vrea. Dar dl Tiriac le poate raspunde acestor carcotasi si din perspectiva morala, nu numai legala. "La urma-urmei", poate spune domnia-sa, "eu sunt proprietarul domeniului de la Balc, unde sunt intarcuiti mistretii, eu ii hranesc, mie imi datoreaza viata, fie ca scurma radacini, fie ca vin sa manance la troaca pe care eu le-o umplu cu laturi. Prin urmare, viata lor mie mi-o datoreaza, ea deci imi apartine, e dreptul meu!". Au fost pana si zvonuri privind accidente in care ar fi fost raniti sau chiar omorati unii dintre haitasii de la Balc. Faptele poate au fost adevarate, poate nu; iar daca