Andrei sufera de parapareza spastica de la virsta de 6 luni. Baiatul implineste azi 15 ani si singurul mod in care se poate deplasa este cu ajutorul cirjelor. Pentru a-si vedea copilul umblind pe propriile picioare, familia Bostan trebuie sa stringa 130.000 de dolari!
Calit in focul prejudecatilor
Ferindu-se de privirile taioase duhnind a prejudecata, batrina isi poarta nepotul in spate, picioarele-i ruginite de ani inghitind incet distanta catre scoala. Calca atent gheata, poleiul, sperind ca a doua zi sa ninga, sa il poata duce pe sanie.
Membrele inerte ale copilului atirna, tinjind dupa atingerea pamintului, in vreme ce pe chip, de dupa lentilele aburite din cauza frigului la fiecare rasuflare, ochii ii zimbesc inocenti si nerabdatori in fata perspectivei unei noi zile alaturi de „copiii normali“ de la scoala.
Anii au trecut. Copilul, Andrei, tocmai a absolvit clasa a VIII-a la Scoala Generala nr. 4 din Bistrita si da Testele Nationale. Astazi implineste 15 ani. Nu s-a nascut cu „parapareza spastica“, picioarele i-au functionat in primele 6 luni de viata.
Aceasta, pina in momentul unui „concurs nefast de imprejurari“, o conjunctura ale carei cauze le sint necunoscute pina si medicilor si care i-au rapit capacitatea de a umbla.
Se deplaseaza greu, cu bratele forjate mult peste cele ale celorlalti de o virsta cu el, pasind cu ele in locul picioarelor, inclestate pe cirje, inainte, mereu optimist.
Potentialul de care a dat dovada, invatind la o scoala obisnuita, remarcindu-se printre colegi prin inteligenta, perspicacitate si ambitie, alaturi de povara pe care o poarta, l-au facut imun in fata privirilor de care bunica lui se ferea cind il ducea la scoala si si-a cistigat multi prieteni.
@N_
