Tocmai aţi participat la o şedinţă de bloc unde s-a discutat aprins pe marginea instalării repartitoarelor de căldură? Cum că e obligatoriu să fie instalate, că e sfârşitul lumii dacă asta nu se va întâmpla cât mai repede, că iată cum îşi umplu unii buzunarele pe seama amărâţilor de locatari şi aşa mai departe? Poate vă consolează să aflaţi că mai sunt mulţi alţii în aceeaşi situaţie. Sau poate că nu şi vă întrebaţi cât o să mai continue nebunia a
Tocmai aţi participat la o şedinţă de bloc unde s-a discutat aprins pe marginea instalării repartitoarelor de căldură? Cum că e obligatoriu să fie instalate, că e sfârşitul lumii dacă asta nu se va întâmpla cât mai repede, că iată cum îşi umplu unii buzunarele pe seama amărâţilor de locatari şi aşa mai departe?
Poate vă consolează să aflaţi că mai sunt mulţi alţii în aceeaşi situaţie. Sau poate că nu şi vă întrebaţi cât o să mai continue nebunia asta. Este evident că există tot felul de interese. Este unul general, legat de raţionalizarea consumurilor pe fondul unei preocupări legate de protecţia mediului, încălzirea globală etc. Şi alte multe interese mult mai pragmatice, legate de modul în care, concret, unul sau altul poate face o afacere bună de pe urma oportunităţilor care apar.
Ceea ce ne supără însă destul de tare este indecizia legiuitorului în legătură cu interesele pe care le promovează. Dacă este să vorbim de interesul pentru problema concretă legată de finanţarea repartitoarelor, costurile de exploatare şi eficienţa sistemului în sine, acesta pare să nu fie nici măcar pe lista lui de opţiuni.
Despre ce legiuitori vorbim? Ei bine, nici în legătură cu acest aspect nu pare să existe un consens. Fiind vorba de un serviciu comunitar de utilităţi publice, toată lumea se înghesuie să legifereze câte ceva, astfel încât avem
