In lumea de astazi, nici o banca centrala nu renunta la instrumentele de interventie pe pietele monetare si valutare. Cu deosebire, sunt folosite intensiv operatiunile de piata monetara, dar si mecanismul rezervelor minime obligatorii. Pentru tarile cu un climat inflationist persistent, chiar daca inflatia e in scadere, rezervele minime obligatorii constituie un instrument primordial. Motivul e clar: limiteaza posibilitatile bancilor comerciale de a multiplica banii inflationisti si de a pune astfel economia in situatii dintre cele mai critice. In acelasi timp, este intarit arsenalul de interventii pe linia prudentei bancare.
Imobilizarea banilor la BNR in camara numita "rezerve minime obligatorii"e un motiv de suferinta. Fiindca banii sunt facuti sa circule. Numai prin circulatie pot fi inmultiti. Dar procesul de absorbtie e o alinare. Mai cu seama, in momentul de fata, este temperat elanul creditarii in valuta.
In sistemul nostru bancar, una dintre problemele spinoase o constituie ponderea mult prea mare a creditelor si a economiilor in valuta, comparativ cu cele in moneda nationala. Din aceasta cauza, o miscare brusca de curs poate induce un risc necontrolabil asupra economiei romanesti.
Iata o problema. Banca Nationala a semnalat-o. Si a trecut la masuri. A facut-o, desigur, atunci cand a crescut creditarea in dolari. A crescut, cu deosebire, in 2002, de la 59,9 la suta in ianuarie la 62,9 la suta in decembrie. E drept ca, in 2003, a inregistrat un nesemnificativ declin: de la 61,6 la suta in ianuarie la 60,7 la suta in aprilie. Dar a continuat si continua sa aiba ponderea mare in totalul creditului neguvernamental. Iata de ce, acum, BNR nu poate renunta la rezervele minime obligatorii in valuta.
De retinut ca au fost momente cand scoala de la Banca Nationala a gandit altfel. Intr-adevar, cand situatia lichiditatii valutare era tension
