Ai declarat ca 4 luni, 3 saptamini si 2 zile porneste de la un caz real, care ti-a fost relatat. Care sint diferentele dintre povestea reala si cea pe care o putem vedea pe ecran?
Povestea reala care mi s-a spus este exact cea din film; la nivelul epicii, n-am schimbat nimic. Apoi, in perioada de documentare, am vorbit cu foarte multi oameni si am aflat foarte multe povesti de acest tip. Cind am ajuns sa lucram la film, am avut surpriza sa constatam ca, desi este vorba de un subiect despre care nimeni nu vorbeste din proprie initiativa intr-o conversatie, fiecare are ceva de zis. Am descoperit ca toti oamenii trecuti de 40 de ani din echipa tehnica aveau cite o astfel de poveste personala. in general, tehnicienii de pe platou nu citesc scenariul, ei vin si lucreaza la acelasi film toata viata lor; probabil ca, din secventele pe care le filmau, au inteles treptat care este povestea si i-a impresionat ce au vazut acolo. Am constatat astfel cita durere a provocat perioada respectiva acestor oameni. Dupa cum s-a aflat, pina si modul in care s-a decis ca noi sa primim finantare a depins de niste experiente personale ale celor din comisia de selectie; probabil ca, daca oamenii nu ar fi fost atinsi, nici nu am fi reusit sa facem filmul.
Eu am incercat sa lucrez foarte mult la motivatiile personajelor, la justetea convingerilor interne din spatele fiecarei decizii pe care o iau ele. Asta pentru ca povestea ti se livreaza ca atare, ca fapte, fara motivatiile care au stat la baza deciziilor respective. Am stat foarte mult si m-am gindit cum poti sa faci asa ceva si pentru cine poti sa faci asa ceva, cit de aproape trebuie sa iti fie celalalt pentru a putea lua o decizie de acest tip. Acolo am lucrat cel mai mult, incercind sa conduc in asa fel actiunea si situatiile din film, incit sa para ca nimic nu e gratuit sau conjunctural, ci justificat si izvorit din
