Baza de tratament de la Techirghiol, acest ţinut fertil in nămol, este in permanenţă ocupată. Din perspectiva bănească, asta sună de bine. Din perspectiva omenească, nu sună totuşi prea bine. Recent preluată de Ministerul Sănătăţii, ea se află in curs de reamenajare. Foarte bine că sunt mulţi oameni bolnavi pe lumea asta, de la noi sau din străinătate, care au nevoie de bază. Nămolul e bun. Oamenii sunt mulţumiţi. Indiferent dacă au parte de gratuitate şi de siguranţa unui măl autentic, asigurat de sanatoriu, sau că il cumpără de la ţiganii care adună resturile din ţevile de evacuare. Sănătatea nu are preţ..
Vine frumos omul şi se dă cu nămol, se face bine şi pe urmă pleacă fericit. "Cu nămol, cu nămol, cu nămol/Mă dau pe corpul gol." "La Techirghiol" am adăuga noi, nu fără oarecare bestialitate.
Era o zi frumoasă de vară. Soarele strălucea pe cerul ca de cleştar. De asemenea, soarele mai şi măngăia cu razele lui cămpia inundată de... ăăă... cămpia inundată de razele fierbinţi ale soarelui. De asemenea, timpul parcă s-a oprit in loc. Peste tot, timpul parcă s-a oprit in loc, deci nu aici sau dincolo, dar parcă, am aprecia noi, timpul parcă s-a oprit mai ales la Techirghiol/unde vine omul gol/ca să se dea cu nămol. Pam-pam. La Sanatoriul din Techirghiol te duci dacă eşti bolnav, iţi iei frumos fişa medicală, trimiterea aia a medicului şi gata, intri, e gratis, te dai cu căt nămol vrei tu, stai la soare, vezi tu ce faci. Paranteză: surse care doresc să-şi păstreze anonimatul, dar care sunt căt se poate de sigure, afirmă cu dispreţ că există oameni răi care tocmesc oameni buni (se mai numesc şi "negrişori" in terminologie de ticălos să ia nămolul din cum-se-cheamă-aia-cu-nămol şi-l vănd cu 100 de euro tona pe la alţi oameni cu hoteluri. Nu e frumos aşa ceva. Aşa ceva nu se face să furi nămolul ţării. Nesimţitule, ăla care eşti. Aşa.
