Simpozionul Gulag si Holocaust in constiinta romaneasca se constituie intr-o premiera nationala; la noi nu a mai existat o dezbatere publica similara, dedicata ambelor totalitarisme, de extrema stinga si de extrema dreapta, care au marcat secolul trecut – si care continua sa afecteze umanitatea prin implicatiile lor psihologice, morale, filozofice, politice s.a. m.d. in mod previzibil, simpozionul si-a avut, de altfel, polemicile sale.
Justitie si memorie
De ce este necesara in egala masura o discutie despre Holocaust in paralel cu cea despre Gulag si viceversa? Dintr-un respect egal datorat victimelor fenomenului totalitar, a sustinut scriitorul si psihiatrul Ion Vianu in fata asistentei (recrutate in general din mediul academic), si din necesitatea demontarii pozitiilor antifasciste sau anticomuniste adoptate din perspectiva extremismului de semn contrar, asa cum a subliniat in mai multe rinduri Marta Petreu. Comparatia dintre cele doua sisteme, comunism si nazism (respectiv fascism), este, de asemenea, justificata, in ciuda rezervelor formulate la adresa ei de-a lungul timpului, cu o conditie: aceasta sa nu conduca la ierarhizari, miza nefiind obtinerea monopolului asupra ororii si a suferintei, ci intelegerea cauzelor („cum a fost posibil?“), reconstituirea evenimentelor, extragerea semnificatiilor, evaluarea consecintelor Gulagului si Holocaustului. in practica puterii, a aratat Caius Dobrescu in deschiderea simpozionului, elementele de extrema stinga si de extrema dreapta de obicei se impletesc, din ratiuni de legitimare, si coopereaza la patrunderea, perpetuarea si difuzarea lor in mase.
Tentatia extremismului de dreapta pare sa fi fost, de-a lungul vremii, ceva mai mare, avea sa observe la un moment dat Ion Vianu, ca dovada exacerbarile nationaliste pe care majoritatea tarilor din estul Europei le-au cunoscut sub regimul comun
