In Romania, indeosebi dupa traducerea Cartii negre a comunismului, rezolvarea relatiei problematice cu trecutul comunist a fost imaginata adesea sub forma unui „proces al comunismului“. „Precedentul“ invocat pina la saturatie este Procesul de la Nürnberg, care ar fi adus justitie in Europa postbelica, ar fi spus adevarul despre Holocaust, ar fi rezolvat problema denazificarii si ar fi provocat impacarea germanilor cu trecutul.
Aceasta versiune asupra Procesului de la Nürnberg nu este impartasita in mediile istoriografice occidentale.
Iata citeva aprecieri asupra capacitatii Procesului de la Nürnberg de a produce cunoastere istorica.
in primul rind, trebuie spus, fara ezitare, ca importanta Procesului de la Nürnberg in lumea postbelica este imensa. Procesul a avut un rol important pentru constientizarea internationala a naturii criminale a regimului nazist, a creat un precedent istoric prin pedepsirea „crimelor impotriva umanitatii“ si a contribuit la demararea procesului de elaborare a unei legislatii cosmopolitane.
Procesul de la Nürnberg nu este un proces al Holocaustului
Aliatii, urmarind sa produca un act demonstrativ de dreptate la scara mondiala, au organizat in mod deliberat procesul dupa un model universalist. Efectul colateral a fost marginalizarea problemei „Holocaustului“ – mai precis a „atrocitatilor impotriva evreilor“, cum sint numite in actele procesului.
Regimul nazist a fost acuzat de crime impotriva pacii, crime de razboi, crime impotriva umanitatii si, inainte de toate, de conspiratie pentru declansarea razboiului. Genocidul, campania criminala sistematica indreptata impotriva evreilor, nu a intrat in atentia si strategia acuzarii, victimele evreiesti aparind ca o categorie intre altele de victime civile ale razboiului planificat de Germania nazista, ale exceselor criminale hitleriste, iar lagare
