Am avut, pe la inceputul anilor ’90, un student foarte simpatic. Facuse vreo doi ani de fizica, apoi, pasionat de matematica, daduse examen la noi, la Facultatea de Matematica. Intrase. L-am intilnit la seminarul de geometrie diferentiala din anul al II-lea. Era entuziast peste poate. il fascina mai ales ce nu pricepea – cam totul. Tot entuziasmul, hranit si de o minunata inconstienta, l-a facut sa mearga sa asiste la cursurile tinute la anul al V-lea de regretatul profesor Martin Jurchescu, un specialist eminent.
Era un subiect greu, functii de mai multe variabile complexe, teoria fascicolelor (dar ce frumos suna!). Nu m-am putut abtine si l-am intrebat odata cum i se par cursul si profesorul. N-am uitat raspunsul lui: „E formidabil! Nu pricep nimic. Se vede clasa!“.
Ceva din entuziasmul acesta al neofitului care nu pricepe nimic sau foarte putin regasesc uneori in comentariile pe care le fac nespecialistii pe marginea unor notiuni de matematica sau fizica. Ma uimeste mai ales lipsa de complexe cu care se arunca unii dintre ei in discutii in care noi, cei care mai pricepem cite ceva, ne ferim sa intram. Un exemplu relativ recent a fost escrocheria Codului Bibliei. Ma uitam siderat la amici ai mei literati care, fara nici un fel de cunostinte de matematica sau statistica, o luau in serios, o discutau aprins, apoi speculau pe marginea „rezultatelor“.
De multe ori, imaginatia nespecialistului este aprinsa de simple denumiri care pentru matematician, fizician sau chimist au o semnificatie foarte precisa, dar care se preteaza usor la speculatie si metafora. Putini dintre cei care vorbesc nonsalant despre Teoria relativitatii stiu ecuatiile care o guverneaza. Cazul Teoriei catastrofelor a lui René Thom e si mai grav: o multime de oameni elaboreaza asupra denumirii, neavind habar ca in spatele ei se ascunde, de fapt, o ramura a topologiei d
