Adrian Cioroianu este probabil cel mai nepregatit ministru de Externe pe care l-a avut vreodata Romania. Ajuns in fruntea diplomatiei autohtone impotriva vointei presedintelui, care il considera nepotrivit, fruntasul liberal nu a facut decit sa confirme in primele sale luni de mandat temerile lui Traian Basescu. Gesturile, declaratiile si actiunile ministrului de Externe arata nu doar timiditatea si debusolarea sa, ci si neprietenia cu care a fost primit de institutia pe care ar trebui sa o conduca.

Aparatul tehnic din jurul sau ar trebui, in mod normal, sa camufleze neindeminarea si lipsa de experienta a oricarui nou ministru. in orice tara, Ministerul de Externe este astfel construit incit sa functioneze fara sincope si traume, indiferent de inclinatiile, talentele, cultura diplomatica si capacitatile ocupantului temporar al sefiei acestei institutii.

in general, aceasta regula se aplica, mai mult sau mai putin fericit, si in Romania, iar Adrian Cioroianu este doar o exceptie. Sistemul ii respinge mereu pe cei veniti din afara. Adaptarea lor la mediu este complicata, de lunga durata si uneori chiar imposibila. Diplomatii de cariera, ca si militarii, inteleg imediat cine detine adevarata putere si carei persoane trebuie sa i se supuna.

Cioroianu a pornit de la bun inceput cu un handicap atit in fata viitorilor sai subalterni, cit si in fata potentialilor parteneri externi, fiindca un ministru de Externe neagreat de presedintele tarii, cel care coordoneaza de facto politica externa, este necredibil si intr-un fel chiar ilegitim. Traian Basescu refuza, de pilda, sa fie insotit de Adrian Cioroianu la marile reuniuni internationale sau in vizitele oficiale pe care le face. incapatinarea premierului de a numi in fruntea diplomatiei o persoana nedorita de seful statului devine astfel un handicap pentru Romania, cu atit mai mult cu cit ce