Capete de rind ...La masa mai ramasese Bikinski, inginerul Satanovski, Lily Fundyfer si Noimann. Pictorul statea demn la locul lui, rotindu-si ochii albi peste pahare. Satanovski, in schimb, in ciuda chefului prelungit la care luase parte, era intr-o forma admirabila. Sicanindu-l pe Bikinski, tot incerca sa anime spiritele. Pictorul insa era greu de scos din mutenia in care intrase. Ca sa-l scoata din sarite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cartile de joc, intinzindu-le in evantai si stringindu-le, cit ai clipi din ochi, in pachetul pe care se afla imprimata o roza a vinturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunarasele si minecile, mansetele de la camasa si cele de la pantaloni, ciorapii si maioul erau doldora de carti. Fata sa patrata, cu umerii obrajilor proemeninti, incadrata intr-un fir de barbuta neagra, care-i scotea in evidenta maxilarul proeminent, nu se potrivea de loc cu miinile sale albe, neasteptat de delicate, cu degete lungi si subtiri, care minuiau cartile (si zarurile) cu o maiestrie iesita din comun. De fapt, intreaga infatisare a lui Satanovski era un paradox. Nasul ii era nespus de mic, lipit parca sub o frunte inalta, scobita la timple, sprincenele stufoase, pleoapele galbene, barbia bombata ca o para, care se misca neverosimil in sus si in jos, in dezacord cu buzele si ochii verzi cu reflexe cenusii, astfel ca atunci cind Satanovski vorbea, erai tentat sa urmaresti miscarea mecanica a acestei protuberante faciale, fara sa-ti dai seama ca miscarea aceasta te fascina intr-un asemenea hal, incit, orbit fiind, nu mai puteai urmari cu atentie ce se petrece in jurul tau. In afara de aceasta, cartile stateau lipite de degetele sale ca de un magnet. Inginerul poseda ciudata calitate de-a transmite un fel de magnetism fatidic obiectelor din jur; in interiorul lui existau doua forte, una de atractie, alta de respingere. Era suficient ca el sa-si