A fost comandant de pluton şi a stat pe front pănă la căderea Odessei. Acolo a sărbătorit, cu cartofi copţi şi muzica unei viori dezacordate, naşterea "soldăţelului luâ tăticu". Cel care avea să-i poarte intregul nume, ca invăţătorul să păcălească moartea şi să existe mai departe, de-ar fi pierit in războiâ¦
Cicerone Georgescu a plecat in armată in 1928, la Regimentul de infanterie de la Cămpulung. La TTR-işti. A stat un an. In 1940 a fost mobilizat in Basarabia, pe malul Nistrului, in Moldova. Apoi, a plecat pe front...
FOC CONTINUU. "Pe mine m-a mobilizat la Batalionul de marş, pentru completarea regimentului. Şi am venit, după ce să incepuse războiul, şi am prins Regimentul la Tighina. Acolo ne-a vărsat de la batalion la complectarea Regimentului. Io am nimerit la Batalionul 3, Compania a 10-a. Intămplarea, n-am cerut eu⦠Am trecut Nistrul dincolo, la Tiraspol. Am stat vreo două-trei zile acolo, am văzut, era nişte magazii mari, de unde veneau soldaţii cu salamuri, cu sticle de vin (n.r. - răde), le găsea p-acolo. La două, trei zile ne-a băgat in foc." "Aţi tras cu arma?", il intreb. Răde iar. "Cum n-am tras? Mergeam trăgănd." "Şi-aţi ucis oameni?" "N-am văzut pe nimenea murind, n-am tras la ochi."
NOROCUL. In război, pămăntul l-a scăpat de la moarte. "Acolo am observat că pămăntul este cel care scapă. In prima luptă in care m-a băgat, la Rasten, m-am lipit de pămănt, am făcut oleacă de groapă colea şi aşa am scăpat. Am avut un coleg, invăţător de pe la Călineşti, cu care am fost şi la recurţi, la Cămpulung, cănd am făcut armata, in aceeaşi companie, şi concentrările, in aceeaşi companie. Eram prieten cu el. In ultimul timp, in ultimele lupte, era incheietor de pluton. Eu - comandant de pluton. Cănd primeam lanterna verde, trebuia să plec la atac inainte, iar el trebuia să fie in urma noastră, ca nu cumva să rămăie
