La doar o luna de la triumful sau politic in alegerile prezidentiale, Nicolas Sarkozy s-a vazut nevoit sa incaseze prima sa mare infrangere. Una relativa, ce-i drept. Fiindca formatiunea sa, UMP (Uniunea pentru o Miscare Populara), a castigat. In schimb, n-a reusit sa obtina ceea ce prevazusera sondajele: o majoritate de doua treimi in parlament, care sa-i dea posibilitatea sa modifice la nevoieConstitutia Frantei. Cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor legislative franceze a impiedicat realizarea acestei supermajoritati. Pe scurt, victoria conservatorilor n-a fost sa fie totala. Stanga si extrema stanga au impiedicat in ultima clipa constituirea majoritatii de doua treimi a fortelor de centru-dreapta de care Sarkozy ar fi avut nevoie pentru a inlatura orice obstacol din calea impunerii fara drept de apel a programului sau de reforme. Adunarea Nationala pariziana nu va fi deci, in urma rezultatelor scrutinului de balotaj al legislativelor, pe atat de albastra pe cat si-ar fi dorit-o noul presedinte al Frantei. Iar tabara rosie va ocupa mai multe fotolii de parlamentari decat le atribuisera sondajele. Socialistii au evitat asadar catastrofa totala, adjudecandu-si o serie de mandate nesperate. Motiv de mare bucurie pentru liderul socialist Fran çois Hollande, tovarasul de viata al invinsei Segolène Royal, care ar fi vrut, dar n-a putut, din pricina lui Sarkozy, sa acceada la functia suprema. Partenerul ei, Hollande, a declarat exuberant ca "nu ne-a inecat anuntatul val albastru, care ameninta sa ne inunde. Din fericire, a mai estimat el, va exista in parlament o mai mare diversitate de partide, ceea ce e bine pentru tara noastra". In aceasta privinta, parerile sunt impartite. Cum se explica insa relativul succes repurtat literlamente in ultima clipa? De frica lui Sarkozy, adversarii presedintelui s-au reunificat, obtinand ingroparea vremelnica a securii razboiul