Iată un subiect inepuizabil, căci inepuizabil este fluxul talentelor muzicale ce apar în contextul vieţii noastre, în contextul precar al învăţământului nostru muzical. în aceste condiţii, deci, relaţia student-maestru supravieţuieşte în mod eroic şi în bună parte accidental. Din fericire, indiferent de nivelul acestuia, învăţământul muzical de specialitate îşi păstrează specificul, rămâne în esenţă un învăţământ individual bazat pe relaţia directă a elementelor binomului amintit. De la nivelul liceal, la cel al învăţământului superior de specialitate, în mod prioritar drumul este parcurs în structurile oferite de instituţiile autohtone ale învăţământului muzical. De aici cărările se despart. Se ramifică şansele. însăşi personalitatea fiecărui tânăr muzician se manifestă în mod diferit. Destinele sunt diferite. Iar roadele se culeg pe parcurs. Lumea cea largă a muzicii este seducătoare. Fie că este vorba de Europa sau de continentul nord-american. Cu toţii revin ulterior în viaţa noastră de concert încărcaţi de experienţa parcurgerii spaţiilor mai mari sau mai restrânse ale vieţii muzicale internaţionale. Iar aceasta din dorinţa de a împărtăşi celor de acasă din propria lor aventură. Unică, irepetabilă, exemplară.Circulaţia valorilor este impresionantă. Este firească. La nivelul învăţământului artistic, la nivelul vieţii muzicale înseşi. Sunt gânduri pe care nu le-am putut evita audiind două dintre concertele orchestrelor Radiodifuziunii bucureştene. Sunt concerte pe al căror podium solistic au evoluat violoncelistul Mihail Jojatu - activează actualmente în Statele Unite, în spaţiul artistic atât de pretenţios al celebrei Orchestre Simfonice din Boston, apoi flautistul Matei Ioachimescu, pendulând între Viena şi Bucureşti în zonele atât de dense ale creaţiei camerale, simfonice, solistice, de asemenea violonistul Alexandru Tomescu, personalitate artistică consi