Bucuresti - Torino/ 11 + 11 + 1: nu este vorba despre echipe de fotbal sau despre competitie, ci de vocatii artistice si intalniri de gratie. Cheia, mai bine zis cheutoarea care prinde cele doua voleturi ale expozitiei (Galeria Aripa - Torino/ Galeria Apollo - Bucuresti, vernisaj in 25 iunie), o constituie destinul european al pictoritei Mariana Papara.
Cei unsprezece artisti piemontezi si tot atatia romani au fost uniti pe cele doua simeze prin galeria de la Torino a Marianei Papara, iar la Bucuresti prin initiativa si energia prietenei ei de-o viata, sculptorita Elena Surdu Stanescu. Preponderent pictura de varii dimensiuni, apoi gravura, sculptura si o serie de decorativ textil, selectia expozitionala ilustreaza, in primul rand, doua generatii aflate la intervalul clasic de aproximativ trei decenii: "parintii" nascuti in deceniul celui de al doilea razboi mondial si "fiii", cei nascuti in anii '70. La mijloc, se situeaza cativa artisti maturi, care au trecut de varsta jumatatii de secol. Selectia expozitionala mai releva destine artistice venite din alte profesii (Angela Benlupo, Mariella Pelissera, Federico Vietti, Mircea Romanescu), ori interesante cariere de profesori-artisti (Giorgio Ostili, Iuri Isar, Oana Muresan, Mara Diaconu etc.). In plan uman, simeza de grup caleidoscopic, asadar cu efect asigurat postmodern, a inseamnat si o concordie de opinii. Exista, apoi, fie amintiri comune din etape profesionale (de pilda artistii formati la Cluj sau cei veniti din Piatra Neamt, de unde a plecat Mariana Papara), fie angrenaje sociale comune (precum profesorii de arte din grupul romanesc), ori, pur si simplu, familii de artisti: Tomasone-Benlupo, Neamtu, Isar-Muresan.
Prin spontaneitati si rigori formale, prin documentarea realului ori dizolvarea lui in expresie personala, expozitia evolueaza sincopat, ca un patchwork tonic sau ca intr-un carusel
