Fascinant si minutios, Adrian-Silvan Ionescu se apleaca dinspre mileniul nostru peste trei secole din urma pentru a ne restitui stramosii, cat se poate de "vivanti", prin subtilele mecanisme ale Modei: pitoresc, intimitati, conditionari, teribilisme - toate, de un delicios autentic.
Dupa decenii de studiu pasionat al arhivelor, impresionantul tom* propus de istoricul de arta dr. Silvan estompeaza, prin savoarea observatiilor si a redactarii, traumele, fara indoiala reale, ale moldo-valahilor plasati pe falia marilor culturi, adica intre Stambul si Paris. Paginile bogat ilustrate si adnotate se citesc cu mare nesat si ofera aproape o epopee bufa, cu ritm de comedie muta prin succesiunea "tablourilor". Deloc neglijabila este limbutia citatului de epoca, cernut prin sita de nisip aurifer a unui impatimit documentarist al culturii noastre vizuale care este Adrian-Silvan Ionescu. Volumul, construit stilistic pe alternative contrastante, are doua centre de acumulare: cadrul vietii cotidiene, din strada pana in intimitatea gastronomica, si vesmintele, fie ele de burghezi, artisti, razboinici, copii sau personalitati ale epocii.
Teza anuntata in Introducere, ca traim o tranzitie similara celei de la cumpana veacului al XVIII-lea, se pastreaza subliminal pe fundalul de voiaj in balon (ot Barzoi) care va fi lectura volumului.
Documentaristul propune pentru inceput planul larg: orasul oriental cu mugurii lui de europenizare. Vizitam primele hoteluri, ne deplasam cu drosca, suntem invitati la ospete, baluri, soarele dansante, concerte. Mancam, bem (din acelasi pahar de argint, fapt care-l oripilase pe pictorul Miklos Barabas), descoperim "vutcile" aduse de ofiterii taristi si "fumam pe nas, pe gat", dupa cum ne canta Coana Chirita.
Savoarea vocabularului ni-l restituie pe Napoleon drept "Bunaparte", pe pasoptisti drept birbanti, zambaragii, lioni, c
