In acest colţ de pagină ar trebui să fac referiri şi consideraţii de natură economică, de business. Să părăsim "meandrele concretului" şi să pătrundem impreună in lumea vie, vibrantă, captivantă a deciziilor mari financiare. Ce intreprindere s-a privatizat cu succes, ce societate comercială şi-a dublat profitul - şi in ce mod - ce metode eficiente pot fi aplicate pentru un management al resurselor umane mai performant şi... exemplele ar putea continua.

Ce se intămplă insă, in Romănia acestor zile, intrece orice imaginaţie, din punct de vedere al comunicării sociale. Să mă explic. Chiar dacă, oficial, lumea munceşte, işi vede de treabă, fiecare e cu business-ul lui, cum se spune, sunt incă mult prea multe sectoare ale vieţii publice care trăiesc in minciună, intr-o lipsă de transparenţă profundă. Iar atunci cănd crapă ceva, moare careva, se prăbuşeşte altceva... atunci, in loc să mergem la cauză, ţop toată naţiunea la efect.

Sănătatea! E clar că merge prost. Vede, simte toată lumea. S-au făcut enorm de multe lucruri, după Revoluţie: parteneriate, infrăţiri cu alte spitale din lumea largă, schimburi de experienţă, şcolarizări, infuzie de medicamente de ultimă generaţie, chiar de aparatură. Dar nu e suficient: nu avem salvări, camerele de gardă nu sunt toate dotate la standarde, medicii şi personalul medicat auxiliar sunt plătiţi jenant, rămănem fără curent in operaţii... şi e normal ca acestea să se vadă, să atragă mai mult atenţia.

Educaţia! E clar că se poate mai bine! Chiar mult mai bine. Avem foarte multe unităţi de invăţămănt care nu ar fi acceptate in nici o localitate din comunitatea europeană: mulţi elevi la puţini profesori, cadre didactice prost plătite, dotări minime. S-au făcut şi in acest domeniu multe lucruri, alţii ar spune chiar mici revoluţii. Dar

ce să faci dacă lumea occidentală ne priveşte chiorăş că nu suntem