"In poza vedeti jambonul Serrano impreuna cu mine, iar in aceasta saptamana ofer un premiu special cititorului care ghiceste care e jambonul si care e autorul. Un mic indiciu pentru participantii la quiz: jambonul e mai slab decat mine." Daca as fi fost englez, as fi avut din start o problema cu restaurantul Salsa Picante, pentru ca, in limba britanicilor, "salsa" se refera deja la un sos picant, asa ca, oricat de frumos ar suna in spaniola, "picante" n-ar mai fi avut niciun sens. Ar fi fost doar parte a unui pleonasm.
Din fericire, eu sunt ungur/roman asa ca in urechea mea, Salsa Picante suna foarte bine si foarte promitator. Mai ales cand restaurantul se afla intr-o vila frumoasa, chiar vizavi de Schitul Darvari, asa ca, in timp ce mananci o paella, te mai gandesti si la iertarea pacatelor. Nimic nu e mai inaltator decat iertarea pacatelor, pentru ca asa putem pacatui din nou, sperand ca vom fi iertati din nou. Dupa cum spune Maestrul, e mai usor sa cer iertare decat permisiune.
Curtea, transformata intr-o terasa foarte cocheta, e imbogatita de farmecul unui dud vanjos, din care, cand ti-e lumea mai draga, iti cad in cap frunze si, in perioada asta a anului, dude. Dar e bine. Chiar si in conditiile in care cainele din curtea alaturata latra pana reuseste sa ma faca sa-i inteleg putin pe hingheri. Nea Traian mai trebuia sa stea putin la primarie, ca sa-si termine treaba.
Ma gandesc cum ar fi fost restaurantul asta in Geneva - sa ai un loc asa frumos si sa-ti distruga nervii cainele comunitar din curtea vecinului, care latra disperat si produce un zgomot ce poate fi invidiat si de parlamentarii la primul mandat.
Avand in vedere ca e vorba totusi de Geneva, probabil ca nu ar fi existat nici animalul (acolo nu stiu sa fie patrupezi comunitari), nici restaurantul, pentru ca ei au reguli care sunt respectate si nu cred ca orice elvetia
