Viaţa i-a fost pe căt de scurtă, pe atăt de plină de evenimente, controverse şi mister. Şi de-ar fi fost o oarecare, Maria Tănase tot ar fi tulburat oamenii cu povestea ei. Dar peste toate rămăne vocea-i inimitabilă.
Este aproape un sacrilegiu să scoţi la iveală detaliile vieţii unui om cu voce de inger. Maria Tănase nu a fost o femeie celebră şi atăt. Pietrele de incercare puse in calea sa scot la iveală un amalgam de durere şi fericire, de impliniri şi neimpliniri personale, de toane, mofturi, generozitate şi bunătate sufletească. O femeie aprigă, dar uluitor de sensibilă uneori. A avut in măinile sale fericirea şi a prelucrat-o aşa cum un sculptor lucrează materia brută. A fost conştientă de binele pe care un suflet este dator să-l facă unui alt suflet. Nu s-a intrebat căt să dea din "grănele sale" şi dacă nu cumva o să rămănă săracă, tot continuănd să dăruiască. S-a oferit intru totul. Puţini sunt aceia care au inţeles cine era Maria Tănase, ca om. Poate ca artist oamenii au fost in stare să-i bănuiască talentul privind doar la reacţia acelora care ştiau să o asculte (şi cu sufletul).
IUBIRI, IUBIRI. A iubit fără să stea să contorizeze căt şi cui trebuie să-şi "inchirieze" inima. "Dragostea este cea mai frumoasă şi cea mai nebună dintre toate pasiunile... Este ingenioasă şi ştie să facă posibilul şi imposibilul, căci dintr-un poltron face un om brav, dintr-un zgărcit, un risipitor, dintr-un infumurat, un om smerit şi modest, şi dintr-un inţelept, un nebun". Această explicaţie a "fenomenului" in cauză ne-a fost lăsată (din secolul al XVI-lea) de aristocratul inţelept Axel Oxenstierna. Maria a avut o viaţă pe care a impărţit-o, pe rănd, cu mai mulţi bărbaţi: Maurice Nègre, Sandu Eliade (regizor şi director al Teatrului Savoy), Mircea Cruţescu (diplomat), Gheorghe Anghel (sculptor), Constantin Brăncuşi şi Clery Sachelarie. "Cu Bră
