De aproape trei ani discutăm despre depolitizarea TVR. Au existat nenumărate consultări, s-a lucrat pe diverse proiecte de legi care ar fi trebuit să reducă influenţa partidelor asupra televiziunii publice. Toate acestea par ridicole acum: PSD şi PNL au făcut un târg destul de transparent - primul partid va prelua preşedinţia TVR, al doilea se pregăteşte să preia Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Mai mult ca orice, numirea lui Alexandru Sassu - politruc PSD însărcinat cu comunicarea - la şefia TVR este o ruşine şi o bătaie de joc. Am ratat o ocazie serioasă de a scoate această instituţie din umbra de credibilitate care a urmărit-o ca un blestem. Ar fi fost nevoie ca partidele să respecte ce au promis în 2004: să se abţină. Numirea lui Tudor Giurgiu a încercat să facă un pas înainte într-un cadru instituţional prost. Numit tot de partide (de PNL), Giurgiu nu era însă om de casă al nici unuia dintre ele şi avea un trecut care îl recomanda: făcuse din nimic un festival de film care deja a devenit cel mai important din România (TIFF). Mandatul său a eşuat atunci când partidele s-au plictisit de povestea cu imparţialitatea şi au văzut că nu mai funcţionează telefoanele. De atunci asistăm la o adevărată restauraţie. Oamenii vechi, „profesioniştii“ care aduseseră TVR în situaţia de goarnă a lui Năstase, îi hăituiesc acum pe cei veniţi recent în instituţie. Iar numirea lui Sassu aruncă pe geam însăşi ideea că partidele aduc acolo oameni independenţi şi cu credibilitate.

Alexandru Sassu e paraşutat la TVR direct din conducerea PSD. Cred că avem toate motivele să fim sceptici faţă de credibilitatea şi echidistanţa sa. Altceva decât obedienţa de partid nu îl recomandă pentru această funcţie. S-a remarcat până acum doar printr-o candidatură ratată la primăria Capitalei, printr-un mandat parlamentar lung şi o carieră de traseist care a fugit la PSD când era la pu