Prin anii â80 primeam de la un medic din Hunedoara toporişti de bătut şniţele. Medicul le căpăta la răndul său de la pacienţii din Combinat. In Bucureşti, doctorii erau omeniţi cu pachete de cafea şi cartuşe de Kent, dar in provincie existau şi soluţii locale. In fabricile din Galaţi, bunăoară, muncitorii confecţionau clandestin cuţite mari. Pentru acasă, dar şi de dat.
Prin anii â80 primeam de la un medic din Hunedoara toporişti de bătut şniţele. Medicul le căpăta la răndul său de la pacienţii din Combinat. In Bucureşti, doctorii erau omeniţi cu pachete de cafea şi cartuşe de Kent, dar in provincie existau şi soluţii locale. In fabricile din Galaţi, bunăoară, muncitorii confecţionau clandestin cuţite mari. Pentru acasă, dar şi de dat.
Şi ideile fac masă critică, nu numai miezul bombei atomice. Un muncitor din Piteşti a fasonat la strung din plastic colorat un soi de baston pentru schimbătorul de viteze de la "Dacia", iar colegii lui l-au admirat şi şi-au imbrăcat şi ei schimbătoarele de viteză de la "Dacii" in cămăşi colorate de plexiglas. Curănd, ideea a luat caracterul unei epidemii. Cănd ideea a obosit şi tot oraşul a fost plin de beţe de plexiglas, un alt muncitor a inventat clopoţelul minune pentru apartamentele cu mulţi copii şi un singur veceu. Altul, instalaţia de răsucit sarmale de post. Altul, ferăstrăul de mănă cu două viteze.
La Hunedoara tocmai se inventase toporişca de inox şi plexiglas pentru bătut şniţele. Era o combinaţie foarte ingenioasă intre cuţitul gălăţean de curăţat carnea de pe oasele fără pic de carne, instalaţia suceveană de formatat sarmale şi schimbătorul piteştean de viteze. Noutatea consta in faptul că, la Hunedoara, epidemia era favorizată chiar de medici, care, primind de la muncitorii bolnavi toporiştile, ii convingeau indirect pe aceştia că in judeţ chiar se simţea nevoia de toporiş
