Trecerea mea prin lume era o aventură
Cu sute de primejdii în fiecare clipă.
Îmi atîrna, albastră, în iarbă o aripă
Pe cînd celaltă-n soare se-nfăşura mai pură.
C-un măr zvîrlit în mine putea orice fecioară
Să mă doboare palid în fragedele plante
Şi să mă lege-n lanţuri subţiri de diamante
Ca să-mi sărute trupul dumnezeiesc de ceară.
O pînză de paianjen mi se părea pe umăr
Atît de grea dar mîna n-o ridicam s-o scutur.
Şi mă mîhnea o gîză şi zile fără număr
Simţeam pe suflet umbra lăsată de un flutur.
Iar uneori, din trestii, priveam cum lung îşi
spală
Coapsele mari, mînjite cu zeamă de căpşune,
O nimfă... Şi la tîmple prindea uşor să-mi
sune
Sîngele alb de spaima că o văzusem goală.
Trecerea mea prin lume era o aventură
Cu sute de primejdii în fiecare clipă.
Îmi atîrna, albastră, în iarbă o aripă
Pe cînd celaltă-n soare se-nfăşura mai pură.
C-un măr zvîrlit în mine putea orice fecioară
Să mă doboare palid în fragedele plante
Şi să mă lege-n lanţuri subţiri de diamante
Ca să-mi sărute trupul dumnezeiesc de ceară.
O pînză de paianjen mi se părea pe umăr
Atît de grea dar mîna n-o ridicam s-o scutur.
Şi mă mîhnea o gîză şi zile fără număr
Simţeam pe suflet umbra lăsată de un flutur.
Iar uneori, din trestii, priveam cum lung îşi
spală
Coapsele mari, mînjite cu zeamă de căpşune,
O nimfă... Şi la tîmple prindea uşor să-mi
sune
Sîngele alb de spaima că o văzusem goală.
