Anotimpurile de campanie si cele patru intense tururi de scrutin in nici doua luni s-au incheiat, in Franta, la 17 iunie. Dupa victoriile confortabile ale presedintelui Sarkozy, mizele si surprizele electorale au scazut inevitabil, asemeni participarii la vot. Tensiunile si interesul politic pentru Franta urmatorilor ani se stabilizeaza insa la cote foarte ridicate. In contextul acestei indelungate solicitari electorale, afirmam intr-un comentariu anterior ( 22, nr. 899) ca problemele identitatii si integrarii ramân, in Franta, redutabile. La fata locului, confirmarea imediata a venit, din nefericire, dintr-un Est pe care il cunoastem bine. Nu as discuta de ce in arondismentele 5 si 6 ale Parisului numarul cersetorilor provenind din România, prea lesne de recunoscut de altfel, pare de la un timp din nou in crestere. Inca mai migrator si mai identitar, un alt episod atragea atentia: un triciclu flanând neregulat si nonsalant pe bulevarde. Respectivul cetatean cu handicap arbora un drapel românesc foarte vizibil, devenit insa aproape monocolor. In prima clipa mi-a spus ca venise de doua zile - e timpul necesar ca pitorescul sa ne strabata integrarea -, insa parea dispus sa recunoasca lesne: fie si rulant, se stabilise deja. Tricolorul, da, l-ar fi vândut, insa pentru 50 de euro. Mult peste, totusi, pretul de pornire, chiar daca la pachet cu promisiunea, nu-i asa, ca se intoarce de indata. Toata vina ar purta-o Ambasada noastra de la Paris, care nu-l ajuta in acest sens (?!). Nu aflase ca pentru cei ca el exista un nou minister de resort si ca, perceput de trecatorii cu drept de vot, incarna un inevitabil agent electoral UMP. Si totusi, alegerea d-lui Sarkozy a pricinuit o curioasa distantare de problematica identitara sau migratorie, tema evocata foarte putin in campaniile pentru legislative. Reprosurile anterioare si-au pierdut, dupa 6 mai, aproape intreaga vigoare, c