Încep cu un truism: oricât de frumoase şi de râvnite ar fi alte ţinuturi, până la urmă tot te răzbeşte dorul de Acasă. În fermecătoarea Portugalie am brevetat o insolită metodă de a mi-l alina: de câte ori mă aflu pe stradă, fie ca pieton, fie ca şofer, mă uit la numerele de înmatriculare ale vehicolelor. Şi ce dacă? - parcă aud reacţia intrigată a lui Tudor Ionescu, autorul unor şarmante investigaţii prin mitologia postmodernă a Clujului publicate bilunar în Tribuna. Răspuns: nu doar că sunt scrise cu aceleaşi caractere, negre pe fond alb, dar conţin câte două litere, tot ca la noi. Acestea reprezintă nu-ştiu-ce coduri, care adeseori coincid cu abrevierile numelor de judeţe din România. Mi-amintesc şi acum surpriza avută în timpul primului meu stagiu la Lisabona, când Anabela Martins Baptista, coordonatoarea programelor culturale de la Palacio Foz, m-a invitat să iau loc în automobilul ei ... "cu număr de Cluj". Într-adevăr, printre cifrele de pe plăcuţa de înmatriculare figurau majusculele CJ.
Şi uite-aşa, mă delectez zilnic întâlnind maşini cu (pseudo-) numere de Mehedinţi (MH), Maramureş (MM), Braşov (BV), Harghita (HR), Iaşi (IS), Neamţ (NT), Bistriţa-Năsăud (BN), Botoşani (BT), Bihor (BH), Constanţa (CT), Vrancea (VN), Alba (AB), Covasna (CV), Caraş-Severin (CS), Sălaj (SJ), Prahova (PH), Tulcea (TL), Bacău (BC), Argeş (AG) şi aşa mai departe. Ba chiar, lângă locul pe care-l am rezervat în garajul subteran, parchează un Volvo cu sigla SB, probabil ca să nu uit că Sibiul e capitala culturală a Europei. Se mai întâmplă şi ca plăcile de înmatriculare portugheze să-mi reamintească nume de judeţe arareori întâlnite prin peregrinările mele româneşti. Chiar adineaori dădui peste un camion purtând inscripţia CL (Călăraşi, vezi Doamne), zilele trecute îmi amintii de Vaslui, altcândva de Olt, Ilfov, Ialomiţa sau Teleorman. E un mic truc personal, ce-mi confirmă fa
