- Diverse - nr. 120 / 22 Iunie, 2007 In a treia duminica de la Inaltarea Domnului la cer, in comuna Danes, se tine targul de animale, unde se aduna lume si targoveti din mai toate imprejurimile. Unii pornesc la drum inca de cu o seara inainte, venind tocmai dinspre partile Mediasului, iar altii dinspre tinuturile Secuimii si ale Saschizului. La crapatul zorilor, pe cand mierla si privighetoarea isi arunca spre inaltul cerului cantecul prin care soarele este trezit de a purcede in carul lui de foc, aruncandu-si lumina peste inca o sfanta zi inscrisa pe rabojul trecerii noastre, se deschide targul. Acesta este ca un furnicar, si la portile lui, matinali, stau de veghe oamenii primariei, numarand animalele, contabilizand carutele si masinile comerciantilor, rupand de zor niste fluturasi ingalbeniti de vreme, nedefiniti si suspecti, ce pe timpuri ii foloseau morarii cand iti luau uiumul la cantarire, pe vreo banita de graunte. La intrebarea, de altfel, fireasca, pe care am adresat-o acestor slujbasi ai primariei, "daca acesti fluturasi tin loc de chitantele tipizate trecute prin filtrul Directiei Finantelor Publice", au inceput sa se uite la mine ca la un extraterestru, spunandu-mi ca nu sunt pusi acolo sa-mi dea socoteala, uitandu-se unul la celalalt, ca si cum atunci s-ar cunoaste. Poate nici nu luam in seama acest amanunt, dar cu un an in urma, si chiar la targul tinut in primavara, se rupeau tot aceleasi bonulete, aceeasi fluturasi distribuiti de salariatii primariei, cu incasari pe masura in schimbul sutelor de animale aduse. Sigur, intrebarea i-am adresat-o si politistului aflat in apropiere, care se ocupa cu fluidizare a traficului in zona, cat si de ordinea si linistea publica, spunandu-mi ca se va interesa, si, cam atat … Vorba proverbului "N-aude si nu vede nimeni !" In incinta targului, acel punct sanitar veterinar la intrarea animalelor in obor, "ca numai ta