Stirea castigarii Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain de catre regizorul si scenaristul Florian Henckel von Donnersmarck cu Das Leben der anderen (Viata celorlalti) a starnit senzatie in Germania. Si nu numai fiindca pana acum doar doua filme germane (Toba de tinichea si Nicaieri in Africa) au avut parte de aceasta cinste, nici numai pentru ca debutul autorului intr-ale lung-metrajului a fost astfel onorat cu cea mai prestigioasa distinctie internationala, dupa care toti cineastii jinduiesc - asta desi, in sondajele de dupa nominalizare, nu era cotat ca favorit -, ci in primul rand din pricina controverselor cu substrat politic pe care filmul le-a starnit aici de la bun inceput.
Dupa o serie de productii cinematografice culminand cu Good bye Lenin si care, sugerand ca situatia din fosta R.D.G. nici n-ar fi fost chiar atat de neagra, alimentau "ostalgia" (de la ost a est) - atitudinea nostalgica, adica, a celor care isi regretau privilegiile pierdute, acompaniata de o adevarata ofensiva de marketing a comertului cu relicve redegiste - rula in sfarsit pe ecrane, la 17 ani dupa daramarea zidului Berlinului, un film necrutator despre statul orwellian, despre supravegherea totala, mai ales a intelectualilor, de catre Stasi, faimoasa varianta est-germana a Securitatii.
Nu-i de mirare ca filmul n-a placut la toata lumea. Critica regimului comunist din fosta R.D.G. este un demers riscant in Germania, unde partidul lui Erich Honecker a supravietuit in plina forta, fiind prezent in parlamentul federal si chiar in guverne de landuri, si unde exista temerea ca orice acuzatie in acest sens ar putea fi discreditata ca o tentativa de minimalizare a pacatelor nazismului. Neputandu-i-se totusi reprosa pe fata ca demasca o dictatura (odioasa, orice s-ar zice), filmul a fost atacat dintr-o directie diametral opusa: cum protagonistul sfarseste prin a-i ocro
