Este pentru a doua oară când scriu pentru România literară plecând de la pagina 13, semnată, săptămânal, de către d-l Ion Simuţ. E vorba, de această dată, de un adevărat serial, început în numărul 3/26 ianuarie 2007, sub titlul Inventarea de legionari, şi continuat, număr de număr, până la 23 februarie 2007. Aşadar, şapte numere în total. D-l Ion Simuţ supune unei ample dezbateri una dintre tezele cărţii lui Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. III, Cele trei dictaturi, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2006, 730 p. Teza în discuţie se referă la afirmaţia tranşantă a lui Alex Mihai Stoenescu potrivit căreia poeţii Arghezi, Blaga şi Voiculescu - printre alţi intelectuali de marcă din perioada interbelică - ar fi fost membri ai Mişcării legionare. în numerele 3 şi 4 din 26 ianuarie, respectiv, 2 februarie 2007, se face prezentarea generală a lucrării lui Alex Mihai Stoenescu, în care e respinsă din capul locului "logica" istoricului: "...după uciderea lui I. G. Duca - comentează d-l Simuţ - creşte simpatia intelectualilor pentru legionari, ca şi cum li s-ar fi făcut, în sfârşit, dreptate, după o perioadă de excesivă ostracizare sau chiar victimizare. Este - nu am nicio îndoială - o falsă argumentare, cuprinzând în ea mult machiavelâc: tocmai uciderea lui I. G. Duca, deci o crimă, i-ar fi sensibilizat pozitiv pe intelectualii trecuţi la legionari?! Să observăm invenţia unei interpretări extrem de ingenioase în falsitatea ei: crima ar fi fost percepută ca benefică şi nu ar avea nici pe departe conotaţiile dezastruoase ce i-au fost acordate ulterior! E un "adevăr crud" nu doar să presupui, ci chiar să crezi, că Mircea Eliade şi ceilalţi din listă ar fi aderat la Mişcarea legionară după 1933 sau tocmai în 1933 pentru că a fost ucis I. G. Duca! O succesiune de fapte nu înseamnă şi linie de cauzalitate directă. Deducţia istoriculu