Prăbuşirea - nu doar în sondaje - a PRM-ului arată că societatea românească a intrat într-o altă fază a evoluţiei sale. Cei capabili să scoată cuţitul pentru a-l lichida pe semenul care vorbeşte o altă limbă sau sărbătoreşte paştele în altă zi se împuţinează văzând cu ochii. Rămâne, desigur, o minoritate a apucaţilor ce nu-şi pot închipui existenţa altfel decât ca pe un şir de conflicte violente şi spaime îngrozitoare. Vocea tunătoare a lui Vadim şi soluţiile la minut propuse de acesta n-ar impresiona, în mod normal, nici un copil de la grădiniţă. În condiţiile unei Românii infantilizate, se găsesc însă destui naivi înfricoşaţi care să se culcuşească sub aripa tribunului agitat. Dar eşecul de proporţii spre care se îndreaptă partidul arată că nu poţi trăi la nesfârşit din demagogie, naţionalism steril şi atacuri la persoană ce sfidează nu doar bunul simţ, ci şi raţiunea.

Căderea Partidului România Mare vorbeşte despre şubrezenia originilor sale. Nu poţi rezista, la nesfârşit, în viaţa publică apelând la una şi aceeaşi metodă - a excrementelor proiectate de ventilator în direcţia celor care-ţi displac. Or, Vadim şi-a imaginat că lipsa de idei şi de imaginaţie poate fi compensată de apăsarea demenţială pe acceleratorul vulgarităţii şi iraţionalului. O ţară nu poate fi condusă doar prin invective, denunţuri şi ameninţări cu moartea. Nici măcar România.

Mesajul PRM-ului n-a depăşit niciodată pragul teoriilor conspiraţioniste de genul "ţara în pericol", avându-i în distribuţie în roluri importante pe unguri, evrei şi ţigani. Iată că ţara e la locul ei, iar în loc să fie ocupată e mai degrabă abandonată: milioanele de "căpşunari", zidari şi constructori părăsesc în ritm alert teritoriul sfânt al ţărişoarei pentru că nu-şi mai găsesc nici o menire în paradisul populat cu sudalmele lui Vadim şi "dezvăluirile" aberante ale lui Funar. Dacă România arată cum arată,