Printre temele propuse spre discutie cu partidele politice de catre presedintele tarii, tema care a facut parte si din discursul electoral al lui Traian Basescu din timpul recentei campanii pentru referendum, se numara siLegea lustratiei. Subiect asupra caruia s-a scris foarte mult in ultimii ani, atat in ceea ce priveste fezabilitatea unui asemenea proiect, cat si in ceea ce priveste caracterul oportun sau inoportun al legii. Absenta unei legi a lustratiei a particularizat cazul romanesc in contextul mai larg al tarilor central si est europene care au experimentat tranzitia de la comunism la democratie. Particularitate care nu poate fi inteleasa decat in contextul specificitatii negative atat a comunismului, cat si a postcomunismului romanesc. Povestea unui popor care a ratat startul Avantajul evident al unei legi a lustratiei pusa in practica la vremea ei ar fi fost eliminarea din pozitiile de decizie, cel putin pentru o perioada de timp, precum in Cehia, a persoanelor inevitabil captive unui mod comunist de a intelege politicul. Pentru aceste persoane, regimul comunist a insemnat acumularea de privilegii nemeritate cu pretul incalcarii unor norme de elementara moralitate. In scopul pastrarii acestor privilegii, o mica minoritate, bine informata si bine pozitionata, era dispusa sa sacrifice in continuare soarta natiunii. In mod evident, alti oameni ar fi construit alte mecanisme institutionale si o altaConstitutie, desigur, nu perfecte. Sansele ca moralitatea acestor oameni, a celor care ar fi trecut examenul lustratiei, sa fi fost superioara moralitatii celor ce erau deja compromisi pana in maduva oaselor erau evident mai mari, cu toate ca n-ar fi lipsit, cu siguranta, dezamagirile. Dar, teoretic vorbind, probabilitatea ca alti oameni sa construiasca un alt cadru politic, care sa permita o maturizare mai rapida din punct devedere politico-economic a cetatenilor ar