Reporter: Am avut pamint la Vadeni si nu am stiut sa facem nimic cu el.
Stancu: Da, si ce vrei sa spui cu asta? Ca eu sint de vina pentru ca Braila nu a inceput sa construiasca nimic la Vadeni si a stat cu miinile in sin pina cind au venit galatenii si au pus stapinire pe cele 1000 de hectare? Ba, baiatule, deci eu nu am avut nici o putere de decizie. Cind a dat Nastase ordonanta aia eu nici macar in politica nu pot sa zic ca eram. Am urmarit insa inca de la inceput evolutia acestui caz si vreau sa-ti zic ca in sufletul meu m-am opus cu inversunare acestui furt calificat. Imi aduc aminte ca intr-o zi chiar am vrut sa ma urc in masina, sa dau buzna in biroul lui Dan Nica si sa-i spun ca daca nu-mi da "acum" cele 1.000 de hectare ii rad mustata. M-am gindit insa de doua ori si am zis sa nu ma las la mina mea, pentru ca era posibil sa fiu acuzat de slutire. Or, pe vremea aia Nica era puternic. Nu vreau sa fac aluzii deplasate, dar stim cu totii ca Nastase il tinea in brate pe Nica.
Reporter: Nica este acum un om de ni'ca, iar tu esti lider in camionatul judetean, ca sa zic asa.
Stancu: Intr-adevar, s-a intors roata. Nica este mic la Bucuresti, pe cind eu sint mare la Braila. Daca ma inervez intr-o zi o sa-i interzic lui Nica accesul prin Braila, sa vad eu pe unde va trece el din drumul spre Bucuresti ca sa poata ajunge in Galati. Vreau sa-i arat insa acestui Nica ca brailenii nu sint oameni de ni(mi)ca si ca nu fac mirlanii cum fac galatenii. Ii dau voie sa treaca prin Braila, cu conditia sa nu-l vad eu, ca iar imi sar dracii si fac o conferinta de presa in care zic ca voi recupera cele 1000 de hectare.
Reporter: Este tardiv. Galatiul deja a construit 7 blocuri acolo, ce mai putem face?
Stancu: Ete-na, vii tu cu idei din astea. Nici o cauza nu este pierduta definitiv. Trebuie sa luptam pentru crezul nostru. Vom face
