Trebuie să completez "fişa disciplinei"! Trebuia să o fac de mult, dar de cîte ori mă uit la toate rubricuţele acelea pedante şi stupide, mă simt ca un vînzător de mezeluri. Această fişă a disciplinei e un fel de fişă a produsului, din care cumpărătorul trebuie să afle cu precizie ce bagă în organism şi cu ce se alege el dacă va cumpăra o sută de grame din acel produs. Mă uit îndelung la fişa disciplinei numită antropologie şi sînt bîntuit de teama că s-ar putea să dăuneze grav sănătăţii studentului. Poate că ar trebui să scriu ceva de genul Atenţie, antropologia îngraşă! Sau, dimpotrivă: Luată în doze de 30 de minute la 2 zile, antropologia nu este dăunătoare. Sau, de ce nu: Antropologia conţine ingrediente care pot contribui la creşterea apetitului sexual al studentului conştiincios! Mă întorc însă la fişă şi constat că nu e chiar aşa de uşor. Nu mai ştiu ce să scriu, aşa că pun din nou fişa în sertar.

Învăţămîntul nostru universitar nu stă bine de multă vreme. Există nenumărate motive şi antecedente care au contribuit la această stare. La ele se adaugă, în mod paradoxal, ceea ce trebuia să-l scoată din această situaţie, şi anume trecerea la o organizare "managerială" a învăţămîntului. Aceasta s-a tradus, scurt şi pe înţelesul tuturor, astfel: învăţămîntul este şi el o afacere! Astfel, de la imperiul lui Bondrea la fiefurile locale ale foştilor, actualilor şi viitorilor preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi şi şefi de filiale de partid şi trecînd prin universităţile de stat, toate instituţiile de învăţămînt au fost scoase la produs. Ele trebuie să producă licenţiaţi, cît mai mulţi, din ce în ce mai mulţi, pentru că aceasta înseamnă cît mai mulţi, din ce în ce mai mulţi bani. Căci studentul plăteşte! Culmea, plăteşte incredibil de puţin, serviciile universitare nefiind mai scumpe decît cele de salubritate şi în orice caz mai ieftine decît cele preşcol