Exerciţiile de exprimare liberă ale domnului Vanghelie, desfăşurate săptămâna trecută şi numite astfel de una dintre ţintele luate în cătare (Vasile Dâncu), mi-au amintit două întâmplări. Pe prima mi-o spunea, când eram copil, tanti Dida (sora mamei mele): „Cam veştedă!“, zicea o cucoană, luând în palmă o varză din căruciorul unui precupeţ şchiop. El păşea (în jurul clientei), aruncându-şi înainte coapsa dreaptă (m-aş bucura dacă aţi încerca fizic această mişcare, ca să nu fie vreun dubiu) şi bombănind: „De-asta am, de-asta vă dau!“ (mi se pare că replica se potriveşte uneori şi lui George Becali). Cea de-a doua întâmplare a povestit-o, mai târziu, mai haios şi mai pe larg decât o fac eu acum, Babi. Era vorba despre romii (ţigani pe atunci) angajaţi de autorităţile din Severin să vopsească un vapor, pe vremea lui Ceauşescu, cu puţin înainte de un 23 August (respectarea deadline-ului era importantă pentru activişti, căci aşteptau vizita unui ministru). Meseriaşii se ţinuseră de cuvânt, vaporul arăta foarte bine în ziua festivă, dar, la primele manevre, s-a dovedit celor prezenţi că era vopsit doar pe partea dinspre mal. Evident, după plecarea înalţilor oaspeţi, cei în drept i-au chemat pe romi la ordine, iar aceştia au scos imediat contractul care le dovedea, negru pe alb, nevinovăţia: „Noi, X, Y şi Z… pe de-o parte! Iar primăria, pe de altă parte!“.

Că revoluţia lui Vanghelie va avea amploarea furtunii dintr-un pahar cu apă era de aşteptat, şi e firesc să fie deja uitată, în momente în care social-democraţii obţin de la guvernul Tăriceanu tot ce vor - bani pentru comunităţile locale administrate de oamenii lor, şefia unor instituţii (între care televiziunea publică) etc. Ar fi obţinut şi ce nu vor - majorarea pensiilor cu 50 la sută (o idee prea bună ca să nu o aplice chiar ei, când vor fi la guvernare, eventual îmbunătăţită: de ce nu o creştere cu 100 la sută?)