Pana in 2013, Romania ar trebui sa atraga de la Uniunea Europeana finantari de peste 30 de miliarde de euro. Potrivit unui studiu realizat in acest an de Centrul Roman de Politici Economice, absorbtia integrala a acestor fonduri ar permite tarii noastre sa inregistreze, peste sase ani, un ritm de crestere a PIB cu 15% mai ridicat decat in cazul in care nu ar primi nici un ban. Acest avans economic este esential pentru a ajunge din urma statele UE si pentru ca la un moment dat, peste 10-15 ani, sa se vada in sfarsit si in buzunarele romanilor un rezultat concret al sacrificiilor la care am tot fost supusi dupa ‘89.
Ca atare, intrebarea este "Reusim sa absorbim acesti bani?". Conform declaratiilor premierului, ministrului Dezvoltarii sau ale sefului Departamentului pentru Afaceri Europene, in mare masura lucrurile merg bine. Programele operationale sectoriale, conditia necesara pentru a primi banii, vor avea aprobarea Comisiei Europene pana pe 15 iulie, intarzierile din agricultura se recupereaza, iar oamenii de afaceri si autoritatile locale sunt suficient de bine informate pentru a-si realiza si depune proiectele la timp. De altfel, prim-ministrul Tariceanu accentua ca Romania chiar si-a facut treaba, iar de acum totul depinde de Bruxelles, "ca sa fie foarte clar", spunea acesta la sfarsitul lunii mai. Sigur, este foarte clar ca aprobarea tine de Comisia Europeana, dar faptul ca am intarziat cu realizarea si trimiterea planurilor operationale, care impinge spre toamna momentul primirii banilor, este vina exclusiv a autoritatilor centrale. Iar cauzele nu sunt putine deloc. In primul rand, criza politica, reorganizarea unor ministere si restructurarea altor institutii guvernamentale au blocat practic pregatirea multor programe. Nici cele finalizate nu au dus-o pana la urma mai bine, trei – regional, transporturi si competitivitate – fiind deja trimise inapoi atat
