Priviţi atent trista triadă pe care v-o propun (foto 1, 2, 3). Nu este vorba de trei experimente, ci de trei elemente, cu rol de monumente, amplasate strategic: 1 - Piaţa Presei Libere, 2 - Piaţa Revoluţiei, 3 - Bdul Eroilor colţ cu Eroilor Sanitari. Ceea ce leagă componentele triadei e vizibil şi poate deveni obsedant: aerul băţos, schematic, simplist, confuz pînă la tragică ironie. Implicit, disproporţia flagrantă între amploarea locului şi vidul estetico-simbolic al unor "formaţiuni" de care ne izbim atît noi, cît şi străinii care ne vizitează Capitala. Dacă Beţele Încrucişate ce guvernează de atîţia ani majestuoasa intrare în Bucureşti nu au nume, celelalte două lucrări, în schimb, îşi permit titulaturi sonore, demne de o cauză mai bună: "Memorialul Renaşterii" (fig.2) şi "Monumentul Eroilor Artilerişti" (fig 3). Pe de altă parte, faptul că non-sensul non-figurativ care a luat locul statuii lui Lenin rezistă de atîţia ani într-un punct-cheie al oraşului, nu poate decît să evoce amar gaşca de edili nerespectuoşi pînă la cinism faţă de memoria şi imaginarul colectiv al bucureştenilor.

Trista triadă... spune (subliminal) multe. Spune cît de puţin contăm, cît de uşor putem fi păcăliţi sau îmbătaţi cu apa rece a metaforelor de tipul avîntului spre înalt, din poezia lozincardă. Mai spune că ni se poate promite la orice oră marea cu sarea, pentru ca, de fapt, să fim lăsaţi să băltim, contemplînd ţepe sau ţevi în chip de monumente. Pe de altă parte, ştafeta istorică a simbolurilor face triada cu pricina şi mai interesantă, dacă ţinem cont că: Memorialul Revoluţiei se află pe locul statuii lui Carol I, Monumentul Eroilor Artilerişti, pe locul statuii lui Petru Groza, iar Beţele Încrucişate, în locul lui Lenin. Ce coerent şi fertil s-ar fi putut exploata fiecare din aceste succesiuni: prima - consolidînd memoria luminoasă a istoriei noastre moderne, celelalte do